Trimite un mail la iubesc@project48.photo sau sună-mă la +40-722.535.674 și spune-mi cui trimit cartea și unde (adresă exactă). Cartea costă 48 de lei, transportul prin curier este 15 lei. Vei primi autograf negreșit!

Cred că aud cuvântul “stil” cel puțin odată pe zi. Stilul lui, stilul ei, stilul ăluia. Mamă, ce stil are! Și, aproape fără excepție, percepția stilului unui fotograf de nuntă are legătură doar cu maniera de editare. Rareori cu gândirea creatorului. Mai degrabă cu decizii ipocrite de creare de spectaculos. E și ăsta un stil de a vedea lucrurile!

Nu cred că cineva poate să lucreze de mâine într-un stil. Îmbrățișează chiar acum “stilul” cuiva și devii prizonierul unei decizii bazate pe succesul altuia, nu pe ceea ce ești tu. Și nu cred că stilul de fotografie are legătură cu portretismul, fotojurnalismul, peisagismul sau cu ce alte genuri sau “curente” ce mai circulă prin mintea fotografilor de nuntă.

Sunt însă convins că stilul vine, devine și se modifică pe măsură ce fotografiem, în urma experiențelor noastre. Ale noastre, nu ale altora. Stilul de fotografie este cu adevărat prezent și manifest atunci când ne reprezintă pe noi înșine în totalitate. Stilul apare atunci când ne-am găsit propriul drum. Unii îți vor recunoaște stilul, alții nu! Dar nu e nicio nenorocire asta, puțini ne acordă tot atât de multă atenție pe câtă ne acordăm noi.

E important să ai un stil? Nu. E mai important să știi ce vrei și cum vrei să comunici cu ajutorul fotografiei. Vei spune acum: bați câmpii, ce naiba să transmit, e fotografie de nuntă, fac poze cu miri, bunici, copii, lăutari și flori. Serios? Nu ar fi fost mai simplu să te angajezi? Aveai măcar siguranța unui calendar de încasări, puteai să-ți iei o mașină în rate, te lăuda mama că ești funcționar la stat și nu un amărât de pozar la nunți.

Glumesc, nu vreau să intru în polemică! Dacă ai citit paginile anterioare, probabil știi că sunt un optimist incurabil, un om ce crede în ceilalți și în libertatea lor. Stilul tău vine din independența rațiunii, atunci când ești sigur pe tehnici fotografice, pe noțiuni de estetică, pe ușurința în comunicarea cu cei care te angajează. Când “le știi”, devii liber. Și conștient cât de puține știi!

A nu se confunda stilul fotografic cu genul de fotografie practicat (arhitectură, nud, modă, peisajm nuntă, produs, documentar etc.). Și să nu crezi că, odată identificat un stil, nu se va schimba niciodată. Pentru că tu te vei schimba, puțin câte puțin. Cartier-Bresson avea un stil “uman”, prietenos, Leibovitz utiliza îndrăzneț culorile primare și posing-ul neobișnuit. Rob Heyman se distinge prin portrete de familie “reale”, simple, în context relevant, cu o lumină excelentă. Richard Avedon a adus dinamica în fotografia de modă, a pus accent și pe model, nu numai pe haine. Ai și tu șansa să ai un stil, atâta vreme cât nu-l urmărești, nu îl copiezi, nu îți trădezi propriul eu. Fiecare poate imita, însă numai tu ești chiar tu însuți. Funny, nu?

Vom sta de vorbă mai târziu despre cum să fii unic. Nu vreau să te plictisesc aici. Însă nu fă un capăt de țară din stilul tău, lasă-l să se formeze de capul lui. Te vei trezi într-o dimineață cu o imagine clară a ceea ce înseamnă stil pentru tine. Nu-l forța, nu-i da nume, nu te crampona de asta! Cui îi pasă ce stil ai, atâta vreme cât faci ce vrei, realizezi imagini minunate și valoroase pentru cei care au încredere în tine?