Trimite un mail la iubesc@project48.photo sau sună-mă la +40-722.535.674 și spune-mi cui trimit cartea și unde (adresă exactă). Cartea costă 48 de lei, transportul prin curier este 15 lei. Vei primi autograf negreșit!

Da, și regim alimentar! Dar nu de tipul ăsta de restricții vreau să îți vorbesc.

Majoritatea celor care au realizat mult au plecat cu puțin. Nevoia te poate învăța multe. Abundența te poate face leneș. Nu e ceva izvorât din infinita mea înțelepciune, e ceva constatat pe propria piele și confirmat de mulți fotografi de nuntă sau de alte genuri. Less is more? Poate! Dar nu aici se ascunde lecția.

Creierul te vrea în siguranță. Face tot ce poate să nu dea greș. Fiecare are propriile limite ale confortului, dar noi nu suntem atât de diferiți: vrem siguranță fizică, apreciere, sex, înțelegerea a ceea ce se întâmplă, eventual ajungem acolo în care ne dorim să lăsăm ceva în urmă. Piramida lui Maslow nu s-a devalorizat. Odată ce am descoperit modalități prin care ne împlinim nevoile, suntem tentați să le aplicăm mereu și mereu.

Fotografia noastră are nevoie de diversitate. Altfel, vom repeta la nesfârșit posing-uri, cadre, iluminări, scheme. Aici e și pericolul modelelor de succes. Puțini sunt cei care știu cum și de ce au avut succes acei oameni. Și, de obicei, aflăm că au avut motivații extrem de puternice, sunt indivizi liberi și foarte puțin închistați în ceea ce trebuie. Liberi să facă orice își doresc. Probabil că tu vezi, pe Facebook, doar imagini cu care crezi că ei au succes. Dar ei le-au inventat înaintea ta. Și ei vor evolua înaintea ta. Tu poți fi o palidă imitație sau poți să te scuturi de frica de stres. Îmbrățișează riscul! Pune-ți piedici!

What? Parcă te-aud... Să-mi pun piedici?

Da prietenul meu, atunci când ieși din zona de confort, creierul caută soluții noi pentru că are de rezolvat o situație cu care nu s-a mai întâlnit. Creierul e stresat. Tu ești stresat. Din stresul acesta se nasc stiluri, abordări personale. Imaginează-ți că mergi la nuntă doar cu o lentilă de plastic de 100$. Fixă. Crezi că se poate? Îți promit că se poate! Am făcut-o ani de zile și mai știu și pe alți nebuni ca mine. Rezultatul? Niciun client nu a fost nefericit, în schimb am căutat soluții, am pus motoarele în funcțiune, am făcut pași. Și au ieșit imagini diferite. Mai bune? Nu știu. Dar am învățat mult din restricții. Mai ales când lentila e cu focus manual și fabricată cu un an înainte de “fabricarea” mea.

Se laudă cei care au lucrat pe film: noi aveam două sau trei role de film la dispoziție. Fiecare cu 36 de cadre. Acum se realizează mii, uneori zeci de mii la o nuntă. E o virtute că atunci erau puține și acum sunt multe? Nu numărul e important! Lecția e importantă: fotografii de nuntă apasă acum pe buton sperând. Sunt de acord și chiar te încurajez să faci click de mai multe ori când urmărești evoluția unor expresii, derularea unor momente. Când ești la limita “mișcării” cadrului, când vrei să eviți ochii închiși. Fă click atunci când știi de ce faci asta! Dar nu apăsa pe declanșator în neștire, sperând că se va întâmpla să câștigi premii! Probabil vei câștiga, dar vei pierde satisfacția momentului gândit, anticipat. Ce preferi? Să exclami fericit “mi-a ieșit” sau să te îmbrățișezi spunând “mi-a ieșit cum am vrut”?

E ciudat să îți dorești mai puțin când poți avea atât de mult. E de neconceput să te faultezi singurel, când ai ditamai magazinele online la dispoziție și mii de tutoriale despre cum să faci bani, fotografie, spectacol. Să vrei să fii mai sărac, când știi că poți fi mai bogat. Funky, nu?

Totul a început când mintea mea a început să refuze direcția în care mergeam în fotografia de nuntă. Bine sau nu, am decis să renunț la tot, să o iau de la început. Am rămas cu puțina știință a apăsătorului pe buton. Și, cu o perversitate fără seamăn, am renunțat la camere seria 1 și la obiectivele mari și grele. Am cumpărat lentile cu aceeași dată a fabricației ca și mine. Le-am desfăcut, uns, testat, utilizat.

Exemplu: Nikkor 135mm f3.5, focus manual. Construit undeva între anii 70 și 80. În timpul sesiunii foto, până rotești inelul de focus și ai confirmare, momentul s-a dus. Asta e extrem de frustrant și te obligă să gândești în avans, să te pregătești înainte de a se întâmpla orice. Odată cu rotirea inelului de focus, am avut timp la dispoziție să gândesc. Și, nu de puține ori, renunțam să declanșez, nu merita. Înainte de tipărirea project48, am fost atenționat că existe merite și în confortul de a utiliza aparatură sofisticată, că zoom-urile au beneficiile lor, că autofocus-ul rapid ajută. Bineînțeles că ajută, însă zbârnâitul creierului la maxim ajută mai mult. Iar confortul adoarme rațiunea, cel puțin așa funcționez eu.

Alt exemplu: site / blog. DanielPhotography.ro. Gata cu el. Alt brand, altă filosofie, altă încercare. Acum totul e pătrat (thesquare.photo), centrat pe ceea ce simt și cred că ar trebui să fie fotografia de nuntă, de familie, de oameni. Cât mai simplu, cât mai aproape de cum știu că aș vrea să primesc și eu amintiri. Rezultatul? Puțini clienți, uneori prea puțini. Dar mult mai frumoși pentru mine, mult mai potriviți mie.

De curând lucrez cu o minune a tehnologiei, o cameră de care chiar m-am îndrăgostit. Olympus Pen F. Cu obiective mici, luminoase, cu ceva minusuri față de un dSlr full-frame, cu ceva plusuri față de vedetele de top ale producătorilor de camere. Nici acum nu știu ce se întâmplă în meniuri, dar știu că mă simt fantastic folosind această cameră. Nici nu e cameră, e o prelungire șugubeață a gândului meu. Mă eliberează de imaginea fotografului profesionist, mă lasă să fiu “bine”.

M-am dezbrăcat de orice tentație de spectaculos, am renunțat să impresionez, m-am întors la ceea ce sunt. Și insist și nu voi renunța niciodată. Supriza mea este că m-au găsit oameni, că nu sunt singur pe lume, că nu sunt unicul care vede lucrurile astfel.

Îți trebuie multe lentile să te uiți la lume? Îți trebuie mulți pixeli? Crezi, cu adevărat, că succesul unora se datorează instrumentelor ținute în mână? Nu cumva achiziția de scule seamănă cu achiziția de mașini mult mai scumpe decât statutul, priceperea șoferului, locuința sa? Mulți fotografi cumpără din magazin unelte, convinși fiind că au cumpărat competențe. Ai încredere în mine: un fotograf bun face imagini la fel de bune cu orice fel de gaură. Până la urmă, toate sunt rotunde (oarecum).

E adevărat că o generație nouă de echipament focalizează mai rapid. Că un obiectiv mai scump contribuie la o imagine cu sharpness mai bun, cu o diferențiere de background mai atractivă, cu un contrast mai cărnos, cu o cromatică mai aproape de realitate. Știi ce? Ia-ți-le! Dar doar atunci când primești o moștenire sau când fotografia de nuntă îți aduce suficienți bani încât să nu fie o povară achizițiile. Până atunci învață să te cunoști, învață să îi cunoști pe ceilalți, învață ce înseamnă imagine bună! Poți să te dezvolți toată viața ca fotograf, utilizând o cameră fabricată acum 100 de ani. Nu crezi? Caută fotografi de nuntă pe film, s-ar putea să fii uimit!

Vreau să înțelegi: puțin poate însemna mai mult de cele mai multe ori. Gândește-te la iPhone! O imagine perfectă începe din alt loc decât sharpness-ul, contrastul sau cromatica. Vei vedea! Continuă să citești!