Trimite un mail la iubesc@project48.photo sau sună-mă la +40-722.535.674 și spune-mi cui trimit cartea și unde (adresă exactă). Cartea costă 48 de lei, transportul prin curier este 15 lei. Vei primi autograf negreșit!

Ieri a fost investit noul guvern al României2. O adunătură de cântăreți “după ureche”. Urechiști. Nu fac politică aici, însă politica face sau desface vieți, chiar dacă tu ești de părere că trăiești într-o lume pe care ei nu o pot atinge.

Tu ești urechist? Probabil că da. Cu toții am fotografiat și / sau fotografiem după ureche. Sunt mulți lăutari admirabili ca performanțe, nu e nimic inerent rău în a juca după muzica ta internă, după fragmente auzite pe YouTube sau la colț de stradă. La fel după cum educația primită acasă contează, chiar dacă unii ar spune că fără studii universitare nu poți fi “calificat”.

Capitolul de față e o pledoarie în fața ta pentru educație bună, continuă, din surse bine selecționate. Lumea în care trăim e aglomerată de povețe autoritare. Auzi în jurul tău mereu: îți spun eu cum se face... Într-un fel și eu mă simt vinovat de asta! Citești aceste rânduri și mă înclin, cu modestie, în fața încrederii tale! Știu că ceea ce spun nu reprezintă adevărul absolut, însă am certitudinea că sunt sincer. Tu vei așeza în balanță gândurile mele.

Te invit să iei fiecare strop de educație cu o sprânceană ridicată. Nu cu neîncredere, ci cu atenție. Ia ce îți folosește. Acumularea de cunoștințe te poate transforma într-un om autoritar, arogant. Sau poate te poate convinge să rămâi modest, demn. Sunt atât de multe de învățat!

A folosi o cameră foto poate fi învățat relativ ușor. Faci click și îți aperi punctul de vedere, în cazul în care cineva arată cu degetul. Diafragmă, timpi de expunere, sensibilitatea “filmului”, distanțe focale. Cam la atât se rezumă utilizarea unei camere foto. Iar cu telefonul e și mai simplu. Toate pot fi deprinse într-o singură zi, chiar și citind manualul camerei.

Dar primii pași, cuvintele mamei, iubirea adolescentină, școala, grupul de prieteni sunt tot atâtea amprente asupra sensibilității tale, disponibilității sufletului tău de a vedea “frumosul” și de a-l suprinde în imagini. Reprezintă educația “omului” din tine. Sigur, există workshop-uri, seminarii, tutoriale online, mentori, fotografi faimoși, modele. În drumul tău spre succes, se ascund multe capcane. Sper ca rândurile următoare să te sprijine în luarea deciziilor corecte.

Singura abordare care-ți face bine este să te consideri mereu la început. Știu zicalele cu “fake it until you make it3”, “încrederea în tine e tot ce contează” etc. Dar mai știu că, în exprimarea fotografică, ca și în viață, modestia face bine. Fii în permanență conștient de cât de puține știi. Fotografia este o formă de comunicare a unui mesaj. Acest mesaj, trimis de tine celorlalți, se schimbă pentru că și tu te schimbi odată cu anii. Cei cu care comunici se schimbă. Forma comunicării e mereu perfectibilă. Nu există “cel mai bun” în fotografie și nici în fotografia de nuntă. Succesul de astăzi se șterge repede, satisfacția ta că ai mereu ceva de aflat, ceva de învățat e greu de depășit de alte satisfacții.

Cum devii mai bun? Cum înveți? Cât durează? Poți cumpăra informații și devii repede fotograf recunoscut?

A gândi fotografic, a plănui, a crea instincte, a te concentra asupra imaginii, a aprecia când e necesar să faci click, a desena povești, a învăța din greșeli, toate astea nu apar peste noapte. E necesară o investiție personală de lungă durată și niciodată nu se termină. Când spun “investiție”, nu mă refer numai la bani, ci la timp, energie, efort, căutări, citit, documentat.

De unde începi? De la manualul camerei, am spus mai devreme. E o bogăție de “cum să faci” acolo și e un punct de plecare solid. Exersează toate scenariile din manual, fotografiază tot ce mișcă. E momentul în care vei hotărî dacă îți place fotografia sau nu. Evită părerile altora! Concentrează-te asupra ta și asupra “pozelor” care ies din demersul acesta.

Unde continui? Există în România câteva școli de fotografie. Unele mai aplecate înspre zona tehnică a fotografiei, altele care se adresează mai mult dezvoltării simțului estetic, rafinării “camerei” pe care o porți între urechi. Aș opta pentru a doua categorie de școli. E mult mai importantă educația vizuală decât dobândirea unor tehnici fotografice care ar putea sau nu să-ți trebuiască ulterior (știu că vor strânge din dinți unii cititori la vederea acestor rânduri). Scrie-mi dacă nu te poți hotărî.

Ce urmează după școală Ești deja fotograf? Tu decizi! Eu aș spune că ești pe drumul cel bun, dar educația ar trebui să continue cu un consum atent dirijat de imagine bună. Obișnuiește-ți creierul cu imagini validate de timpuri, caută să vezi, în special, imagini care te atrag. Bănuiesc eu că tu ești pasionat de fotografie de oameni, altfel nu ai citi această carte. Atunci concentrează-te pe marile nume din fashion, fotografie de stradă, portret, fotografie de film, filme în sine, război, nud. Pictura îți poate oferi enorm în termeni de educație vizuală. Există un tezaur mondial din care poți sorbi, puțin câte puțin, antrenându-te pentru a vedea lumea cu ochi obișnuiți deja cu ceea ce e cu adevărat reușit în fotografie, pictură, film. Vrei nume? Ai, la sfârșitul project48, o listă scurtă. Caută în librăriile online, citește carte tipărită, vizitează muzee, împărtășește cu ceilalți.

Probabil ai observat că nu am pomenit, în paragraful de mai sus, fotografia de nuntă. Nu vreau să repeți stereotipuri. Evident, nu sunt absurd! E în regulă să tragi cu ochiul la imagini de nuntă. Cu toate astea, m-aș feri de consumul regulat de imagine de nuntă, vei ajunge să compari ceea ce faci cu ceea ce fac alții și asta îți va limita fantastic libertatea, creativitatea. Imitația e perfidă, creierului îi place să aibă soluții. În situațiile de stres, când apare întrebarea “acum ce fac?”, mintea noastră scoate din sertar ce a văzut anterior că funcționează.

Colegii de breaslă pot fi o sursă de învățare excelentă, dar în doze mici. Raportează-te la ei ca la oameni care au aceleași preocupări, dificultăți, nevoi. Nu îți lua modele din “piața” în care lucrezi, pentru că există șanse mari să intri în competiție, chiar și nemărturisit, cu prețurile lor, cu modul lor de a vinde fotografie. Competiția e minunată, atunci când se rezumă la mesaje, formă, strategii, abordări ale fotografiei. Când ne vindem cu un preț mai mic, doar pentru a-i lua clienții lui X, devine un joc în care toată lumea pierde.

În timp ce mintea ta va fi alimentată frecvent cu imagini bune, ar fi bine să experimentezi practic ceea ce începi să înțelegi. Creierul tău s-a obișnuit deja cu ceea ce e bun și va căuta, instinctiv, să te conducă în aceeași direcție. Chinuie-ți prietenii, roagă fotografi de nuntă să accepte să mergi cu ei, practică fotografia. Fără frica de a greși, toți greșim în permanență. Una din marile frici ale fotografului de nuntă este “pierderea momentului”. Atâta vreme cât ești onest, cât imaginile tale conțin amintiri, când povestea pe care ai spus-o în imagini este potrivită mirilor, forma e perfectibilă și momentele lipsă vor fi compensate de cele deja surprinse.

E timpul să alegi un workshop. Sau un mentor. Un om bine intenționat, cinstit, educat vizual, cu răbdare. Cere feedback. Nu te sfii de critică, pentru că, atunci când e argumentată cinstit, critica e un ajutor divin. Există acum workshop-uri 1-1 (chiar și cu mine). O zi întreagă în care primești ajutor exact în problemele care te apasă, o zi în care ai șansa să identifici cu precizie lipsuri și calități. O zi în care poți crește cât alții într-o sută. Cu condiția ca “profesorul” să fie orientat înspre creșterea ta, nu înspre creșterea buzunarului lui.

Mergi cu măsură la workshop-uri, mergi la acei oameni care știu să transmită și informați și care știu să te și motiveze. Nicio sursă de învățare nu e perfectă, niciuna nu este de aruncat. Înveți chiar și atunci când cineva îți confirmă alegerile de până acum. Înveți chiar dacă nu e nimic de învățat. În timpul participării notează tot. Indiferent că știi deja tot. După ce ajungi acasă, ia-ți notițele, sintetizează, notează-ți în calendar data până când asimilezi și pui în practică unele lucruri, fă ceva cu rezultatul prezenței tale. Dar nu alerga de colo colo, la toate evenimentele educaționale din România sau din afara țării. E probabil să fii foarte confuz după aceea, există multe căi de a fi împlinit în fotografie și tu trebuie să cauți calea ta.

În timp ce mintea ta va fi alimentată frecvent cu imagini bune, ar fi bine să experimentezi practic ceea ce începi să înțelegi. Creierul tău s-a obișnuit deja cu ceea ce e bun și va căuta, instinctiv, să te conducă în aceeași direcție.

Mulți fotografi de nuntă te vor refuza atunci când le propui să îi însoțești la nuntă. Mai încearcă! Vei găsi și oameni buni în industria asta uriașă. Nu te grăbi să ai prima nuntă plătită. Pentru că mirii merită un fotograf căruia nu-i tremură sufletul când intră în biserică. Și tu meriți să înveți fără presiunea livrării. Am și acum, după atâta timp, momente când particip la nuntă ca second-shooter, neplătit, fără vreo însărcinare. Și mă joc. Aproape întotdeauna, joaca asta duce la imagini bune tocmai pentru că sunt liber. Încerc să mă port la fel și atunci când sunt angajat, plătit, cu responsabilități. Și a început să îmi iasă! Mulți prieteni care m-au însoțit erau stupefiați de cât de relaxat lucrez.

Tutoriale online? Sigur! Ar fi bine însă să înveți să le selectezi atent. Ușurința cu care orice fotograf poate publica online o “lecție” face ca, de multe ori, materialele să fie mediocre, ba chiar să te poarte în direcții greșite. Cu siguranță, nu e greșit să greșești! Totul e să-ți dai seama și să transformi asta într-o experiență utilă!

Cu timpul, chiar și cel mai entuziast fotograf de nuntă capătă obișnuințe care răpesc din bucuria de a crea amintiri. Atunci evoluția se transformă în stagnare sau chiar involuție. Când libertatea dispare, când ne predăm rutinei, devenim ursuzi, mergem la job. Ori noi vrem să nu avem un job. Altfel nu am face munca asta frumoasă. Ce-i de făcut? Proiecte personale. Voluntariat. Ceva în afara zonei noastre de confort. Mergi dimineața în colțul străzii și spune ce vezi cu ajutorul camerei. Sună la un azil de bătrâni și scrie o poveste despre ei sau fotografiază-i. Mergi la nunțile altor fotografi. O să fii uimit cum îți regăsești bucuria. Trec chiar acum printr-o perioadă în care gândul de a pune mâna pe cameră mă obosește. Și ghici ce fac? Îmi recapăt bucuria scriindu-ți ție despre asta. Știi oamenii aceia obosiți, triști, care vântură tricourile lui Mircea Badea în fața Cotroceniului, protestând pentru lucruri pe care nu le înțeleg? Au căpătat obișnuințe de care e foarte greu să scape. Și-au pierdut bucuria libertății și se simt în siguranță gândind la fel, chiar cu riscul de a greși.

Ori riscul e prezent mereu în ecuația fotograf - miri. Pentru că nimic nu e de la sine înțeles. Îmbrățișează riscul! Fii de acord cu neprevăzutul! Bucură-te de el! Și ce dacă nu ai timp la sesiunea foto? A fost camera în care s-a pregătit mirele prost luminată și mică? Nu contează! Nu ești acolo să faci ce-ai mai făcut, ești acolo să povestești ceea ce vezi! Nu sunt vandabile imaginile pe Facebook? Bineînțeles că nu, sunt diferite față de luciul pe care-l vedem zilnic în magazine, reviste, televiziuni și online. Dar sunt vandabile către miri, sunt ale lor. Dacă sunt suficient de înțelepți să te merite.

Bun! Ai trecut prin toate astea1 Ce urmează? O viață de încercări și eșecuri. O imagine dintr-o sută de mii (vorbim de digital, nu?) dacă e extraordinară ca formă și conținut, o poveste pe an care provoacă emoții de parcă privitorul ar fi fost acolo reprezintă un succes nebun. Compară-te mereu cu tine! Una din metodele uitate, pe care nu o aplic (dar mi-am dorit mereu să fiu organizat și să o folosesc) este de a face un panou (print sau digital) cu top 12 fotografii realizate. Sau 12 imagini pe fiecare temă de care suntem interesați: ceremonie religioasă, petrecere, pregătiri, sesiune foto etc. Când apare o imagine mai bună, înlocuiește-o pe cea mai slabă din serie. Vei avea panoul tău de onoare, cu care crești, care îți arată unde ești.

Păstrează și imaginile date la o parte, reprezintă parcursul tău ca om și ca fotograf.

Educație? Hell yes! Fără ea, nu suntem decât urechiști! Și nici măcar nu facem parte din noul guvern! Îmbătrânim cu noi înșine. Ușor, ușor, chiar dacă tu te uiți acum în oglindă și ai 22 de ani. Trec mai repede decât se spune că trec. Fă ce simți, cultivă-ți mintea, fii sincer, învață mereu, renunță la aroganță, prețuiește ceea ce ți se oferă! Se poate întâmpla să pierzi tot, dar rămâi cu tine și cu amintirile pe care le-ai creat.